PĂDUREA TANSPARENTĂ Sub fiecare coajă de copac Cei ce au fost sau se vor naşte tac. În fiecare paltin, la amiază, O fată doarme, un băiat visează. Trec anii lumii fără să-i mai doară, Şi luminează roata milenară. În vechi stejari, arţari şi tei Călătoresc bărbaţi, roiesc femei. Cei ce au fost, cei care au să vină Au trupurile-n arbori de lumină. Un prunc se-ntinde, un bătrân zâmbeşte; Sunt împreună toţi. Iubirea creşte...