Creatii proprii

                                      Al nostru mereu

                         (În memoria lui Cojocaru Ion Trofim)

                              Al nostru mereu, v-a fii,

                                 Și în inimi vom iubi,

                              Muzica el ne învăța,

                              Cei arta ne demonstra.

               Al nostru mereu, rămîne, 

               Și-l cunoaștem foarte bine,

               Glumeț și plin de viață,

               Venea în fiecare dimineață.

                              Al nostru mereu, v-a exista,

                               În inimi îl vom purta,

                                    Memoria îi vom cinsti

                              Și mereu îl vom iubi.

               Al nostru mereu, v-a fi,

               Iar urmașii îl vor pomeni,

               Chiar dacă nu l-au cunascut,

               Nu v-a rămîne în trecut.

 Privind spre viitor

Privind spre viitor,
Ne leaga un dor.
De cimpurile senine
Si cu flori pline.

Realitatea, e nedreapta,
Dar nu exista o alta treapta.
Pe fiecare in parte,
Ne asteapta-o facultate.

Dorinta, este mare
Si noi n-aven scapare.
Caci viata-i trecatoare,
Si ne trebuie rabdare.

Pentru a veusi in viata,
Ne trebuie si speranta.
Parintii-s ca timpul, trecator,
Pentru a fi un ajutor.

Viitorul, e ceea ce-i miine,
Si noi ne gindim la bine.
Caci trecutu-l memoram,
Iar viitorul o sa-l vedem.

Sentimente

Respir sau trăiesc?!
Pe acest pămînt
De parcă nu vieţuiesc.
Plîng sau cînt?!
Însă tot ce am în gînd,
Nu le pot expune în cuvînt.
Sunt rău sau blînd?!
În trecut răscolesc,
Şi nu mă plîng.
Scriu sau citesc?!
Gîndurile aşezînd
Şi-nainte privesc.
Surîd sau lăcrimez?!
Potret e om,
Fără să vreau pictez.
Lucrez sau dorm?!
Gînduri scriu!
Şi nu-mi mai e somn.
Mort sau viu?!
Un lucru ştiu...
Tînăr vreu să fiu.